Am dat azi de un articol care incepea cu intrebarea suprema: Saraci sau bogati? Cum vrem noi oamenii sa fim? Din ce categorie sociala facem parte si in ce categorie sociala vrem sa ajungem?
Chestia asta imi aduce aminte si de Puya pe care l-am vazut la Rai da’ buni acu intr-o seara cum zicea el ca scoala nu mai garanteaza succesul in viata.
Dar s-o luam cu inceputul. Teoretic, nimeni nu vrea sa fie sarac. Practic, suntem. Tot practic, majoritatea suntem crestini. Din pacate.
Si zic din pacate pentru ca religia asta a noastra propavaduieste saracia mai ceva ca macelaru’ sunca de porc. Incepand cu banu’ e ochiu’ dracului si terminand cu mai degraba trece camila prin urechile acului decit bogatul pe poarta Raiului.
Si saraci cei preafericiti cu duhul si a lor va fi imparatia cerurilor… ( aici m-am ridicat de la calculator si am cantat cu o mana ridicata spre cer si intonatie duhovniceasca). Bun. Cu religia am terminat ca e tarziu.
Ei, comunismul… (pauza de gandire) … s-a pliat perfect pe invataturile astea ale Domnului.
Adica, hai sa fim toti egali. Sa avem toti, nu numai nemernicii de bogati. Sa luam de la ei si sa dam la toata lumea, dupa nevoi, nu-i asa?
Hmmm… suna bine.
Pe termen scurt, nu e rau, cel putin pentru unii, aia din clasa muncitoare, ca aia din clasa de mijloc, burghezo-mosierii carevasazica, nu prea au fost ei multumiti, nu stiu de ce… poate pentru ca au pierdut tot ce aveau si au mai lovit si putina munca silnica sau parnaie… posibil.
Ce te faci insa pe termen lung, cand ajungi la fundul sacului, adica.
Ei, copiii mosului, toate aste le vom afla in editia viitoare. Scoala Vietii part 1 s-a incheiat.