Era ieri noaptea cand dormeam ca un prunc in patucul meu cu baldachin din vila mea privata de pe coasta Portugaliei, visand pufos.
Se facea ca eram foarte fericit, din motive necuoscute, si zburam pe cerul instelat, dansand in ritm usor cu norii; dublu tulup, trilpu axel, ritzberger, piruete, etc… Aveam senzatia aia ca dansez pentru mine. Era putin racoare pe cer, in rest era bine.
Deodata, cand dansul era in toi, apar 2 elicoptere militare care incep sa traga fara avertisment in mine, incercand sa ma doboare.
Cobor in jos, bland dar foarte rapid, intr-un lan de porumb. Ma asteptau.
Incerc niscaiva eschive, miscandu-ma atat de rapid incat puteam transcende timpul si spatiul, iesind din corp si observand nemiscat propriu-mi corp eschivand prin lan tirul artileriei inamice.
Deodata, raman surprins, fascinat de un fel de Natalie Portman tunsa scurt, in uniforma militara, cu un M4A1 in maini, care statea fix in fata mea, pironindu-ma cu privirea.
As fi putut eschiva. Dar am ramas tintit locului primind in piept glontul rece al frumoasei inamice. Nu mai simteam nimic, doar privirea-i suava si nevinovata ce imi incalzea pieptul.
Atat imi aduc aminte.
Nu, stai. Incep sa-mi amintesc. Nu a fost un vis, am fost la o petrecere a burlacilor aseara. Care va fi maine. Am trait-o in trecut, din viitor, ca si cum ar fi prezentul. Acum nu mai e prezentul, a devenit trecut (fiind ieri seara) insa va exista in viitor, adica maine seara.
Oricum, daca te doare capul dupa lectura asta poti cumpara o aspirina si un tricou Le Createur. Sunt din viitor. Tricourile, nu aspirina. Aspirina e din zilele noastre.