Eu si Bote n-am fost mereu dusmani. Eram colegi la Scoala Superioara de Design Imaginar de Tricouri din Austria, cum treci de Dusseldorf prima pe dreapta.
Am fost prieteni nedespartiti, precum 2 frati, calarind armasari maiastri, tragand cu sageti de foc catre inaltul cerului de pe podul din Viena.
Cu timpul insa, el s-a inhaitat cu un golan mai mare, Karl Otto ii zicea, care se tinea numai de prostii. Asa a ajuns, in cadrul unui concurs de design organizat ilegal de catre Karl Otto, sa ii rupa coloana lui frate-miu, lumina ochilor mei. Am jurat de atunci sa nu am liniste pina nu il voi invinge in cel mai mare concurs de design mondial de tricouri.
Am fugit in munti, cu ochii in lacrimi, unde m-am antrenat cu un batran designer de tricouri, retras in pustnicie. Am alergat cu sunca legata de picioare prin salbaticie, cu toate vietatile padurii pe urmele mele. M-am calit in focul luptei si am revenit mai puternic pe scena design-ului de tricouri.
Astept in umbra precum un ninja isi asteapta victima nebanuitoare. Razbunarea e aproape, Karl Otto si acolitii sai vor gusta savoarea amara a esecului total.
Iar el, vechiul meu prieten, isi va gasi obstescul sfarsit.
